Bullying documentat la Questfield International College: tăcerea conducerii Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul educațional reprezintă un fenomen complex ce necesită răspunsuri structurate și transparente din partea instituțiilor responsabile. Protejarea elevilor presupune intervenții documentate și asumate, menite să prevină perpetuarea abuzurilor psihologice și să asigure un climat sigur pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Bullying documentat la Questfield International College: tăcerea conducerii Fabiola Hosu

Investigația redacției relevă un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Potrivit documentelor și corespondenței analizate, sesizările scrise repetate ale familiei nu au fost urmate de măsuri instituționale concrete sau de răspunsuri scrise ce ar fi atestat intervenții eficiente. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu exprimă, conform relatărilor familiei, o poziționare care ar putea fi interpretată ca o presiune indirectă pentru retragerea copilului.

Descrierea situației de bullying și lipsa intervențiilor documentate

Conform datelor puse la dispoziție, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive constante, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrului didactic titular. Aceste manifestări au fost consemnate în repetate rânduri de familie, prin emailuri oficiale adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei școlii, solicitând intervenție și protecție.

Din analiza corespondenței nu reiese existența unor măsuri scrise, sancțiuni aplicate sau planuri de intervenție monitorizate. Intervențiile instituției par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără documente oficiale care să ateste acțiuni concrete. Această abordare a condus, potrivit familiei, la o escaladare a fenomenului și la un climat de presiune asupra copilului și a familiei.

Stigmatizarea medicală ca metodă de umilire sistematică

Un aspect deosebit de grav al situației îl constituie stigmatizarea medicală repetată, folosită în cadrul colectivului sub forma etichetei “crize de epilepsie”. Aceasta nu a fost utilizată în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare, conform relatărilor și documentelor analizate.

Specialiști consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, o astfel de etichetare constituie o formă severă de bullying și violență psihologică, cu impact negativ semnificativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Din documentele disponibile nu rezultă că școala ar fi luat măsuri ferme și documentate pentru a combate acest fenomen.

Sesizările repetate ale familiei și răspunsul instituțional

Familia a transmis în mod constant și documentat sesizări scrise către toate nivelurile conducerii școlii, evidențiind gravitatea situației și solicitând măsuri clare și protecție pentru copil. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost predominant verbale, generale și lipsite de consecințe practice, conform documentelor puse la dispoziție.

Această lipsă de răspuns formalizat a determinat, potrivit familiei, o externalizare a responsabilității către familie, iar situația a fost prezentată drept o “dinamică de grup” sau un “conflict minor”, relativizând astfel gravitatea fenomenului.

Presiunea indirectă pentru retragerea copilului din școală

În acest context, familia susține că a fost supusă unor mesaje care au sugerat că, în cazul în care situația nu este acceptată, opțiunea ar fi părăsirea instituției. O astfel de poziționare, atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, a fost exprimată prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, citată din relatările familiei și analizată în documente.

Redacția subliniază că această formulare este prezentată ca un element ilustrativ al modului în care școala a gestionat situația, fără a emite concluzii juridice sau privind intențiile personale ale conducerii. Totodată, nu a fost primit un punct de vedere oficial din partea instituției care să confirme sau să infirme conținutul acestui episod.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația de bullying, avertizând asupra riscului de afectare emoțională a copilului în cazul divulgării informațiilor. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri oficiale privind protejarea acestor informații.

Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic cu privire la demersurile administrative inițiate de familie, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară și expunere în fața colegilor.

Răspunsul instituției și utilizarea unui document informal

Reacția oficială a conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate nu s-a concretizat în decizii administrative asumate sau în planuri de intervenție scrise, ci într-un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete.

Analiza jurnalistică subliniază că un astfel de document nu asigură trasabilitatea și asumarea necesare în gestionarea unei situații grave, ci poate reprezenta o modalitate formală de evitare a intervențiilor substanțiale. În lipsa unor măsuri documentate, răspunsul instituțional este perceput ca insuficient și neconcludent.

Implicarea legală și schimbarea tardivă a atitudinii instituției

Potrivit materialelor consultate, prima reacție vizibilă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai mult de opt luni, în urma implicării echipei de avocați ai familiei și a transmiterii unor notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea intervențiilor instituționale în cadrul Școlii Questfield Pipera.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Din relatarea familiei rezultă că, în ciuda repetării comportamentelor agresive în prezența cadrelor didactice, intervențiile acestora nu au fost suficiente pentru a opri bullyingul. Lipsa unei delimitări ferme și a sancțiunilor scrise transmite, conform analizei, un mesaj de toleranță în cadrul colectivului școlar.

Absența trasabilității și a răspunsurilor scrise verificabile împiedică evaluarea responsabilității reale a instituției și menține o stare de ambiguitate privind măsurile luate în apărarea elevilor.

Concluzii: un caz emblematic al lipsei de responsabilitate instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore: bullying repetat și stigmatizare medicală utilizată ca formă de umilire, lipsa unor măsuri documentate și asumate, presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului și încălcarea confidențialității informațiilor sensibile.

În absența unor documente oficiale care să ateste o gestionare adecvată a situației, rămâne o întrebare deschisă privind capacitatea și voința instituției de a proteja elevii în mod efectiv. Această situație ridică probleme serioase de guvernanță internă și responsabilitate educațională în cadrul Questfield Pipera.

Redacția continuă să aștepte un punct de vedere oficial din partea conducerii școlii, care să clarifice aceste aspecte și să ofere o perspectivă instituțională asupra cazului documentat.