Bullying la Questfield International College, când comunicarea rămâne doar verbală

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare structurată, transparentă și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Situațiile ce implică hărțuire repetată în mediul școlar pun în evidență importanța unor mecanisme clare de intervenție și prevenție, menite să asigure siguranța emoțională și dezvoltarea armonioasă a elevilor.

Bullying la Questfield International College, când comunicarea rămâne doar verbală

Investigația realizată de redacție dezvăluie o serie de sesizări privind un caz de bullying sistematic, prelungit pe parcursul a peste opt luni, în cadrul Școala Questfield Pipera. Documentele și corespondența analizate indică o lipsă a unor măsuri documentate, precum și o comunicare preponderent verbală între instituție și familia unui elev afectat. În acest context, se evidențiază utilizarea stigmatizării medicale ca formă de marginalizare și o presiune percepută de familie pentru retragerea copilului din unitatea de învățământ.

Semnalarea bullyingului sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Conform informațiilor furnizate, elevul ar fi fost supus unor comportamente agresive zilnice, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrului didactic titular, fără ca intervențiile să fie consemnate în mod oficial. Familia a transmis sesizări scrise, explicite și cronologice către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând măsuri și protecție. Din analiza documentelor nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete, intervențiile instituției limitându-se la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

În cadrul colectivului, o etichetare medicală cu caracter degradant a fost utilizată repetat, nu într-un scop educațional sau de protecție, ci ca un instrument de ridiculizare și izolare socială a elevului vizat. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Documentele și relatările indică faptul că această stigmatizare nu a fost abordată prin măsuri ferme și documentate de către școală, fiind relativizată și tratată ca o problemă secundară.

Comunicarea instituției și presiunea asupra familiei

În ciuda sesizărilor documentate, răspunsurile instituției au fost predominant verbale și generale, fără consecințe practice. Familia a relatat percepția unei presiuni directe sau indirecte pentru retragerea copilului, reflectată în formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Astfel, responsabilitatea pentru gestionarea situației ar fi fost transferată de la școală către familie, iar problema ar fi fost prezentată ca un conflict minor sau o dinamică de grup, minimalizând gravitatea bullyingului reclamat.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Cadrele didactice, martore directe ale dinamicilor din clasă, nu au documentat intervenții ferme care să oprească comportamentele agresive, acestea continuând în contexte vizibile. Lipsa unei delimitări clare și a unor proceduri scrise a generat un climat în care bullyingul a fost, implicit, tolerat. Din corespondența analizată, intervențiile instituției au rămas informale, fără măsuri asumate și monitorizate, ceea ce a contribuit la escaladarea situației și degradarea mediului educațional.

Declarația fondatoarei și implicațiile instituționale

Un moment esențial în gestionarea cazului a fost răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această exprimare, relatată de familie, nu a fost însoțită de soluții concrete sau măsuri scrise și ridică întrebări privind prioritățile instituției în protejarea elevilor. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial, care nu a fost primit până la momentul publicării. Această afirmație reflectă, din perspectiva familiei, o ruptură între discursul instituțional și modul efectiv de gestionare a situației semnalate.

Gestionarea formală și lipsa unui răspuns instituțional clar

Reacția conducerii s-a materializat într-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Absența documentelor oficiale, precum rapoarte interne sau decizii administrative, limitează trasabilitatea și eficacitatea intervențiilor. Această abordare este interpretată ca o gestionare minimală, care nu răspunde în mod adecvat gravității situației.

Confidențialitatea și efectele dezvăluirii informațiilor în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Documentele nu atestă măsuri concrete de protejare a confidențialității, iar relatările indică faptul că informațiile au fost făcute cunoscute în cadrul clasei, generând presiune și expunere pentru elev. Specialiștii consultați consideră această situație un posibil indicator de presiune psihologică instituțională.

Dimensiunea juridică și reacția tardivă a instituției

Implicarea echipei juridice a familiei și transmiterea notificărilor formale au generat o schimbare vizibilă în atitudinea fondatoarei școlii, care a intervenit după mai bine de opt luni de tăcere administrativă. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și relevă faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii juridice, nu la semnalarea problemelor educaționale.

Raportul psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist de renume, confirmă impactul emoțional sever asupra copilului, rezultat din expunerea prelungită la bullying în școală. Aceste documente subliniază gravitatea efectelor și necesitatea unor intervenții adecvate și documentate. Pentru detalii suplimentare privind instituția menționată, se poate consulta pagina oficială a Școala Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Lipsa măsurilor documentate și a răspunsurilor scrise oficiale la sesizările repetate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire fără intervenții ferme;
• Presiunea percepută asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Confidențialitatea informațiilor sensibile ignorată în practică;
• Răspunsul instituțional limitat la nivel verbal și informal;
• Întârzierea reacției instituției până în contextul intervenției juridice;
• Declarația atribuită fondatoarei, care poate semnala o cultură organizațională orientată spre evitarea conflictului.

Aceste aspecte indică un posibil eșec al mecanismelor interne de protecție și intervenție ale Școlii Questfield Pipera, ridicând întrebări fundamentale despre standardele de guvernanță și responsabilitate educațională în gestionarea situațiilor de bullying. În absența unor clarificări și măsuri clare, rămâne deschisă problema modului în care instituția asigură, în practică, siguranța emoțională a elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro